Cultivarea ciupercilor pleurotus / păstrăvul de fag (Pleurotus spp.) pe butuci de lemn

Scurtă prezentare a acestei metode de cultură

Copacii tăiați proaspăt se taie în bucăți și se inoculează (așezăm pe suprafața tăieturii miceliul de ciuperci). Într-un loc corespunzător, butucii se vor inocula în 3-5 luni, după care pot fi așezați în grădină. Dar butucii pot fi inoculați și separat, în locația lor definitivă. Perioada de inoculare,se poate efectua oricand in timpul anului. La tăierile de iarnă, de obicei, primăvara, dar dacă copacii sunt tăiați primăvara, vara sau toamna. Să nu efectuăm inocularea imediat, dar nici să nu așteptăm mai mult de două-trei săptămâni dupa taierea copacilor. Deci, cu copacii tăiați proaspăt vom aștepta două-trei săptămâni, deoarece în cazul butucilor plini de sevă inocularea ciupercilor se va iniția mai greu. Ciupercile pleurotus nu cresc pe copaci verzi. Butucii așezați afară vor avea producție pe durata a trei-patru ani, în special toamna, și în funcție de condițiile meteorologice și de tipul de ciupercă.

Soiuri și varietăți de ciuperci pleurotus

Mai demult butucii erau inoculați exclusiv cu ciuperci pleurotus de toamnă, dar de circa 15-20 de ani aceștia au fost înlocuiți complet de soiurile hibride, echivalente calitativ. Printre acestea se găsesc soiurile asemănătoare ciupercilor pleurotus de toamnă (de ex. HK 35), care sunt productive și toamna târziu, dar pot să apară și mai devreme, dar în căldurile mari de vară nu putem conta pe producția de ciuperci. Soiurile hibride de vară pot să aibă producție și pe timp de vară, pe vreme răcoroasă și ploioasă, sau la irigare. Aceleași caracteristici le au și soiurile P. pulmonarius și varietățile cunoscute ale soiului Pleurotus sajor-caju. Deci la achiziția miceliului trebuie clarificată problema soiului. De altfel, soiurile prezentate (vezi capitolul Prezentarea soiurilor de ciuperci cultivabile) toate pot fi inoculate pe butuci de lemn, conform Stamets (2000) chiar și P. eryngii, caz pe care încă nu putem să-l exemplificăm în țara noastră. Și soiul Hypsizygas ulmarius (scoica ulmului) se poate cultiva pe butuci, aceasta fiind o ciuperca care nu aparține de clasa pleurotus, și desigur și celelalte soiuri de ciuperci distructive pentru lemn, despre care vom vorbi la timpul potrivit.

Care sunt speciile de copaci, de lemn care se pot utiliza?

Cercetările din țara noastră, referitoare la acest aspect sunt destul de neglijate, am putea spune că pe motivul că acest aspect nu are importanță privind producția, dar acest lucru nu este adevărat. Ciupercile pleurotus (de vară, de toamnă) se pot găsi aproape pe toate speciile de copaci, dar nu cu aceeași frecvență sau intensitate. Totuși, nu recomandăm utilizarea stejarului, a gorunului, a salcâmului, a pinului, a pomilor fructiferi cu sâmburi care au tendință la gomoză, deși Véssey Ede (prin comunicare personală) a cultivat pleurotus de toamnă pe butuci de cireș. Copacii mai bătrâni pot fi deja infestați de ciuperci distructive, din această cauză succesul inoculării este nesigur. Tot la fel este nesigură inocularea în cazul copacilor tineri, proaspă tăiați și plini de sevă. Dintre arborii forestieri sunt corespunzători fagul, plopul, salcia, cerul, carpenul, aninul, ulmul, paltinul, teiul, castanul și eventual frasinul (nu există exemple pentru aceasta) și, desigur și alte soiuri de arbori. În cazul plopilor să diferențiem arborii care au un duramen mai deschis sau mai închis la culoare (maroniu) și să-i alegem pe cei a căror duramen este mai redus. Dintre pomii fructiferi mărul, părul și nucul sunt cei mai potriviți. Butucii putreziți, cu iască sau uscați nu sunt corespunzători.

Materialul de inoculare, inocularea

Se poate inocula cu miceliu pe boabe de cereale, cu substrat deja inoculat, fără urme de mucegai, care deja a avut un val de producție, sau cu bețigașe de lemn inoculate, în locașuri găurite. Miceliul de ciuperci se poate păstra în locuri (spații) bine aerisite, răcoroase și curate pentru încă câteva zile după desfacerea ambalajului, departe de musculița de ciupercă (de grădină). Inocularea cu ajutorul bețigașelor de lemn se utilizează mai rar decât în culturile de shiitake, deoarece suprafața de tăiere a butucilor mai groși rămâne liberă (deși și aici se pot practica găuri pentru bețigașele, diblurile de lemn, lungi de 4-5 cm), iar această suprafață mare, de secțiune transversală, se recomandă să fie acoperită în întregime de miceliu. Dacă practicăm, totuși, găuri, distanța dintre acestea să nu fie mai mare de 10 cm.

De altfel, în găurile practicate putem introduce atât miceliu pe boabe de cereale cât și miceliu propriu-zis. Această metodă (practicarea găurilor) se utilizează dacă butucul este prea lung, tăierea acestuia ar prezenta dificultăți și se dorește îngroparea în sol în locația acestuia. În ultimii ani bețigașele de lemn inoculate au fost comercializate în magazinele de specialitate, de semințe dar inocularea cu ele este mult mai costisitoare decat cu miceliu pe boabe de cereale si incubarea mult mai lenta.

La inocularea tradițională (figura 54) butucii sunt tăiați la o luungime de 30-35 cm. După acestea, în locația unde vor fi inoculați (groapă, pivniță, casa cazanelor, spațiile unor clădiri gospodărești vechi), aceștia vor fi stivuiți în așa fel încât sub, peste și între suprafețele tăiate vom așeza manual miceliul fărâmițat, sau substratul inoculat. Dacă inoculăm cu miceliu pe boabe de cereale, un singur strat de boabe este îndeajuns. 1 litru de miceliu pe boabe de cereale este suficient pentru inocularea a 40-50 kg de material lemnos ..

 

  1. Inocularea

Stiva de lemne realizată o vom acoperi cu folie doar dacă aceasta este într-o încăpere, în exterior pe folie mai așezăm și un strat de pământ, pentru a le proteja de deshidratare și de razele solare. Perioada de inoculare și de maturare ține, la o temperatură de15-20 °C, între 3-5 luni.  Butucii rămași să-i inoculăm în modalitatea prezentată în desen, dar nu imediat după tăierea lor, ci la un interval de două-trei săptămâni

Inițierea producției

În cazul unei inoculări de primăvară, vară, desfacem stiva în august-septembrie, la inocularea de toamnă sau iarnă o desfacem primăvara, iar butucii îi îngropăm în pământ astfel încât deasupra solului să rămână 1/3 sau 1/4 din lungimea acestora. Locul de așezare a butucilor este în grădină, pe partea de nord a unor garduri, ziduri sau garduri vii, deci într-o zonă răcoroasă, protejată de vânt, aceștia fiind așezați la o distanță de 20 de cm unul de altul. Mai târziu ciupercile își vor extrage umezeala și mineralele necesare și din sol. Butucii bine inoculați au un aspect albicios, fiind acoperiți de o țesătură fină și bine mirositoare de miceliu, iar despicându-i vom observa în ce proporție a fot inoculat lemnul (partea mai albicioasă).

În cazul buturugilor inoculați în locație, după inoculare vom desface acoperământul din pământ și folia, adică vol elibera partea superioară a buturugii. În jurul acestora putem să ridicăm maluri de pământ sau pereți de scânduri, pentru protecția contra vântului, eventual un gard de folie de 20-30 cm înălțime. Și buruienile protejează împotriva vântului și a razelor solare.

În cazul unui perioade uscate putem să stropim butucii și zona înconjurătoare a acestora, în special atunci când intrarea pe producție este iminentă. Ciupercile pleurotus de toamnă vor începe să producă pe vreme umedă, cețoasă, după prima scădere majoră a temperaturilor, iar până la sosirea iernii vor avea două, eventual trei valuri de producție. Ciupercile pleurotus de vară și Pleurotus sajor-caju pot să producă și pe timp de vară, în cazul unor ploi mai îndelungate, respectiv la temperaturi mai scăzute. În jurul butucilor putem împrăștia paie, ca apa să nu arunce particulele de sol între lamelele ciupercilor. Butucii pot să producă timp de 3-5 ani, iar cu excepția udării periodice a acestora, nu necesită alte îngrijiri.
Ciupercile pleurotus care sunt potrivite pentru recoltare au pălăria întinsă, dar marginile acesteia sunt încă încovoiate.

Nu este voie ca să așteptăm până marginea pălăriei se îndreaptă, eventual formează pâlnie, se decolorează, deoarece atunci carnea pălăriei este deja mai tare. Mai degrabă să recoltăm ciupercile puțin înainte de vreme decât mai târziu.

Cantitatea produsă poate ajunge la 15-25% din masa inițială a materialului lemnos. Cea mai mare producție se obține, de obicei, în anul secund. Lemnul de esență tare va produce o perioadă mai îndelungată, cel de esență moale o perioadă mai scurtă.

Această modalitate de producție a ciupercilor pleurotus se poate intensifica un pic, prin așezarea butucilor într-o groapă, într-o răsadniță veche sau într-un cort de folie, prin aceasta prelungind perioada de producție pana iarna tarziu. Dar folia o așezăm peste butuci doar toamna sau iarna.

Protecția împotriva melcilor reprezintă o sarcină dificilă. Putem să presărăm pe potecile melcilor ceva îngrășământ artificial, praf de var, iar pentru momeală putem așeza morcovi, sau cartofi tăiați în jumătate. Pulverizarea unor substanțe moluscocide, în imediata apropiere a butucilor nu este permisă. Mai nou s-a menționat cafeaua, ca substanță de îndepărtare a melcilor.

autor :Szili Istvan

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *